Functiile constiintei

• Prima si poate cea mai importanta functie a constiintei este cea cognitiva, de cunoastere a lumii si a propriului Eu. Aparitia constiintei presupune constituirea unui raport cognitiv specific subiect-obiect cu scopul precis de a cunoaste. Cunoasterea constienta permite omului sa acumuleze cunostinte premeditat, din perspectiva existentei viitoare.

•  Functia proiectiva se refera la orientarea activitatii in directia transformarii realitatii. Prin aceasta functie omul reuseste sa modifice, sa transforme obiectul in directia dorita. Datorita proiectivitatii constiintei apare o dimensiune noua in structura personalitatii umane, dimensiunea creativitatii.

• Functia anticipativa exprima tendinta omului de a face predictii in legatura cu desfasurarea evenimentelor si de a anticipa mental modificarile viitoare ale obiectului actiunii, de a planifica si programa dinainte desfasurarea actiunii. Fixarea scopului actiunii si a programului de desfasurare este un proces activ de analiza si comparatie a diferitelor alternative posibile, de stabilire a unor criterii de eficienta si optimizare, de alegere a mijloacelor eficiente de actiune.

• Functia de reglare consta in controlul pe care constiinta il exercita asupra modului de desfasurare a activitatii comportamentului, asigurandu-se eficienta optima in raport cu scopul propus. O actiune este eficienta daca rezultatul obtinut corespunde cu scopul propus anterior. Un rol reglator important il exercita mecanismele constiintei asupra dinamicii trairilor afective si trasaturilor temperamentale.